In primul rand, sa se observe ca m-am autofacut proasta. I fucking admit that.
Ne place atat de mult sa ne complicam viata. Nu ne place frumosul, ne atrag mereu chestiile naspa. Cand se intampla o chestie nu puteam sa luam lucrurile ca atare, ne apuca paranoia, maximizam situatia in mii de feluri, ne imaginam cele mai dubioase scenarii si interpretam fiecare chestie mica in toate modurile posibile. Nu ne place sa luam pur si simplu ce primim pe tava, noi trebuie sa despicam firul in patru ca nah, poate de fapt inseamna altceva decat ceea ce e de fapt. Femei, ce sa le ceri?
Pe cand, un tip nu are nici cea mai mica problema. Ii zici ceva, te crede pe bune. Nu sta sa se gandeasca de 2 ori, nu sta la indoieli, traieste lejer. Priveste lucrurile simplu, nu se ambaleaza din nimicuri si nu petrece noptiile analizand de trei ori aceeasi situatie. Sau macar daca fac asta, o tin doar pentru ei si credeti-ma, nici in ruptul capului nu o sa recunoasca asa ceva.
De ce nu putem si noi sa stam cu burta la soare si sa ne doara la basca? Sau cel putin sa ne prefacem. De ce dracu ne agitam atata din nimicuri? Because complicated life is so, but so much sweeter.