Craciunul asta ma inconjoara o fericire deplina. Zambesc in mine, sunt constienta de bucuria mea si o pastrez doar pentru mine. E un zambet calm, pentru ca stiu ca nu o sa scap de el curand. Fericire stabila, sentimente sincere.
we’ll keep on bonding, babe.
Sunt atatea definitii la iubire incat nu are rost sa trec prin ele asa ca vreau sa mentionez fidelitatea.
Iubirea si fidelitatea, merg impreuna?
Pai, in primul rand, fidelitate inseamna si incredere. Cand se vorbeste de iubire, se vorbeste despre o relatie intre doua persoane, nici unul in plus, in minus. Inselaciunea apare odata cu a treia persoana. Cand iubesti pe cineva, vrei sa ai acea persoana doar pentru tine, vrei sa fii singurul care se bucura de compania jumatatii tale, nu vrei sa imparti cu nimeni altcineva ceea ce ai obtinut. Tocmai de aceea uram inselatul, pentru ca asta ne taie noua din portia zilnica, ne fura ce ne apartine sau cel putin dorim sa credem ca ne apartine. Dar astfel se pune problema de egoism. Iubirea, vezi domne e cel mai pur sentiment, atunci ce cauta egoismul aici? Cand intram o relatie ne asteptam la promisiuni pe vecie, fidelitate necontestabila. Why so many rules?
In al doilea rand, pot sa iubesc enorm pe cineva, dar din diferite motive, sa nu poti sa te dedici unei singure persoane. Nimeni nu e perfect, si cand iubim pe cineva, le iubim si calitatile si defectele. Dar ajungi la un moment dat cand nu mai poti sa treci cu vederea peste partile negative si inevitabil o sa dai peste cineva care are calitatile pe care jumatatea ta nu le are. Si atunci ce faci? E o lume plina de temptatii, plina de experiente noi, toate lucrurile la care visai apar dintr-o data in momentele cele mai nepotrivite. Realistic vorbind, sotul care isi inseala sotia. Tipic, sedinte tarzii la birou, intalniri importante in afara orasului care se prelungesc de-a lungul weekendului, cu totii stim categoria asta de oameni. Si totusi, ei nu renunta la sotia lor. Nu, tot acasa se simt cel mai bine, tot mancarea gatita o prefera, nu se simt vinovati cand isi iau in brate sotia, pentru ca ea este persoana pe care intradevar o iubeste, nu secretara cu care si-a petrecut cateva ore de placere. Asta e modalitatea de a mai iesi din rutina, dar o rutina de care ei nu vor sa scape. In cazurile de genul, infidelitatea nu are nici o legatura cu iubirea, pentru ca in continuare sotia va fi pe primul loc pentru omul de succes, ea va fi locul cald in care se va adaposti in momentele grele.
Nu incerc sa gasesc scuze pentru persoanele care inseala, ci pur si simplu sa nu mai fie etichetati. Fiecare are un mod de a iesi din rutina, de a-si trai viata. Unii prefera un film nou sau sa escaladeze Alpii, sa calatoreasca, si unii.. inseala. Este modul lor de a descoperi lucruri noi si in acelasi timp de a se descoperi pe ei insisi. Prentindem sa traim intr-o lume libera si totusi, totul este etichetat.
don’t want to reach for you every morning in my bed. Cause i’d be waking up in your arms which would assure me – you’re here -
Ce rost are o melodie fara soaptele tale? Ce e o bluza fara atingerea ta? Cum e acadeaua fara gustul buzelor tale? Care e rostul unei ploi fara ca tu sa tii umbrela? De ce sa beau daca tu nu vii sa ma duci in brate in camera? Ce e o poza fara fetele noastra cand ne strambam? Ce haz are BK fara comentariile tale? Ce rost are un meci de fotbal fara urletele tale? Ce e gramatica fara greselile tale?
there is no point, just pieces missing but soon to be back.
Analizandu-ma, cu mici plusuri si minusuri, per total, im an OK person. In sensul ca am calitatile care pot atrage multe persoane, sunt amuzanta, sociabila, sunt dragutsa, creativa, nu obisnuiesc sa pup in cur si alte chestii. Ideea e ca nu sunt the freak left in one corner. Dar nu stiu de ce, mereu, am stat in umbra. Niciodata nu am excelat intr-un anumit domeniu. Am fost mereu medie, mereu undeva la mijloc sau putin peste. Pentru lucrurile care intradevar conteaza pentru mine, da, i work hard for them, dar cand exista cel putin un strop de neinteres, apare in mine lenea de a intretine ceva, o las balta si asta e. Asa ca, from now on, i’ll get out of the shadow. O sa fac si eu ce face restul lumii, o sa ma apuc sa invat sa pup lumea in cur, sa arunc complimente peste tot, o sa zambesc cat pot de des fara nici cel mai mic motiv, o sa imi largesc aria de interese si relatii.
Niciodata nu am putut/vrut sa ma chinui sa mentin o relatie. Ma refer acum la relatiile in care poti avea o discutie de mai mult de jumatate de ora cu acea persoana, dar nu atat de intima incat sa va impartasiti secrete. Tocmai ca sunt relatii mediocre, nu simt nevoia sa incerc sa avansez. Nu o sa trag de persoana respectiva, nu o sa incerc sa ii divulg viata, nu o sa ma bag in seama aiurea de una singura, nu mint cand nu sunt de acord. Si oarecum stiu ca intr-un moment al vietii, relatiile astea mediocre m-ar putea ajuta mai mult sau mai putin. In esenta daia mentinem relatiile astea nu?
lights on me now, please.
ghinionul ma urmareste pretutindeni.
Ma ridic de la masa si ma indrept spre baie. Trec printre oameni, fiecare cu parfumul lui. Ajung intr-un final in baie si din fericire, nu mai e nimeni. Ma sprijin in maini de chiuveta si ridic privirea in oglinda. Imi tremura usor buza si imi vad toate imperfectiunile. Respir greu, si ma simt ca si cum nu m-as mai fi privit in oglinda niciodata. Now, it feels different.
Ma desprind si imi instalez un zambet pe buze. Ma pot intoarce la masa, cause like i always say: everything is just fine.
Ma cunosc. Stiu cat de complicata sunt incat uneori nici eu nu ma inteleg pe mine insumi. Poate o fi varsta de vina.
Sunt…schimbatoare. Mi se pune pata la fel de repede cum imi trece. Cand vreau ceva, fac pe dracu-n patru ca sa imi ating scopul, dar dupa aia, parca totul isi pierde farmecul. Suddenly, everything seems so boring.
And i dream, i dream so much that sometimes i forget about the reality i’m living in. Am atatea vise, cred in asa multe lucruri incat uneori ma fortez pe mine sa deformez realitatea incat sa para ceea ce vreau eu sa fie. Cred atat de mult in acea persoana care e menita pentru mine incat o caut in fiecare boyfriend. La toate relatiile m-am fortat sa cred ca el este, ca it’s meant to be, chiar daca la naiba, nu avea nici o treaba, vroiam sa cred in asta. Si imi puneam atatea sperante incat uneori chiar reuseam sa ma mint singura. Nici macar nu ma gandeam la partile negative ale relatiei, erau inexistente pentru mine desi erau atat de evidente iar cele dragutse le maximizam pana le acoperea pe cele naspa. Si alungam fiecare moment de dubii, nu concepeam sa imi distrug singura visul. It’s meant to be, it’s meant to be, imi repetam in mii de randuri. Dar ma loveam prea des de intrebari gen CE DRACU CAUT CU EL? si a trebuit sa recunosc ca de fapt, nu e atat de predestinat.
Si fricaaaa. Ticalos. Sentiment care conduce asa bine incat sunt invidioasa. As vrea sa am puterea sa influentez asa bine. Se strecoara asa de bine, mi-e frica sa …de toate. Mi-e frica sa recunosc ca vad in el mai mult decat trebuie. Cause god damn it, it’s meant to be!
El o privea. Ea zambi. El o privi. Ea zambea.
How ordinary are actually the ordinary people? What things describe us as being ordinary?
In the end, we all live different lives. We go through different experiences, we live different stories, more or less exciting. But we are so over worried about our own drama that we ignore all around us. We are so selfish that we don’t think about the others problems, our own are already enough.
Drama is what makes our life worth it. Drama is the drop of adrenaline that everyone needs it. Drama is excitement, we always refuse to admit what it actually means to us. Imagine yourself happy all the time. It would be so damn boring that suicidal would seem so … joyful. Drama is what makes you feel like you’re actually living.
I mean, yeah, i want to do all the ordinary stuff, cause nowadays people tend to forget the small things in life that make us smile and asume that we stoped appreciating unless its something very very big. Exactly because of this, i smile at the little things. The ordinary little things that we seem not to care anymore. But of course, the little things that mean something, not some sort of cheesy, wanna be romantic crap. Make it mean something, be creative. Somehow,make they send a message that only the persons involved will get it. That’s the sort of little thing that i appreciate.
We walk on the street, we see people and we think how ordinary is everybody. Sleep, eat, work/study, sleep. Is that it? We do ordinary stuff, but that doesn’t make us ordinary. We talk, we argue, we cuddle, we smile, we flirt, we hate, we gossip, we love, we read, we party, we feel, we make decisions, we cry, we get revenge, we work, we sing, we have sex, we go on holidays, we get drunk, we shop, we yell, we hug, we fight, we do stuff. All these stuff that defines us as not being ordinary at all.
through our eyes, our lives are so not ordinary.
