asteptari

E o zi absolut obisnuita. In schimb, ma trezesc cu anumite asteptari. Sper ca o sa se intample ceva frumos, ceva neobisnuit, ceva ce ma va face sa zambesc. Sper ca ceva se va ivi care o sa ma scoata din starea asta. Si nu e ok sa ai asteptari pentru ca daca nu se implinesc, you get punked.
Am plecat cu privirea in jos si am reusit sa prind momentul cand ai ezitat sa inchizi usa dupa mine. M-am facut ca nu am vazut sperand din toata inima ca vei veni dupa mine sa imi soptesti ceva care sa ma faca sa zambesc. Si aud totul din jurul meu mult mai tare, tresarind la fiecare zgomot sperand ca de fapt sunt pasii tai in spatele meu. Incetinesc mersul gandindu-ma ca ma vei ajunge din urma mai usor asa.
Ies din scara blocului si aud cum se tranteste usa fara ca cineva sa o mai deschida.

an end can be a start.

Si a mers si la mine. Sfarsitul unui esec, inceputul unui paradis.
Din cand in cand, se mai intampla in viata sa ramanem uimiti. Sa intalnesti ceva sau pe cineva, care ti se pare rupt de realitate, rupt de normalitatea in care traiesti, incat te pune pe ganduri, incepi sa iti raspunzi la o groaza de intrebari pe care ti le-ai pus de-a lungul timpului dar la care nu te-ai asteptat vreodata sa gasesti raspuns. Incepi sa te dedici complet, sa faci absolut orice incat sa te ridici la nivelul acestui rai pentru ca nu vrei sa dezamagesti, vrei sa te simti ca meriti tot ce ti se intampla.
Stiu ca am tendinta sa maximizez totul, sa vad lucrurile mai frumoase decat sunt de fapt, dar sweetheart, I feel you. Am un sentiment de siguranta in plus. Ai reusit sa imi mentii zambetul pe buze in absolut orice situatie si m-ai facut sa vreau sa iti fiu alaturi in orice clipa. M-ai facut sa vreau sa fiu dragutsa cu tine, sa fiu loveable, sa vreau sa ma dedic si sa ma implic, sa vreau sa iubesc. Si tocmai pentru ca vreau sa simt iubirea si ca nu mai vreau sa ma joc aiurea, tocmai pentru asta, stiu ca e “ceva diferit si special”.

Raneste-ma

Vreau sa traiesc.

O sa ma indragostesc si o sa te iubesc nebuneste. O sa iti spun tot ce imi trece prin minte si nu te voi minti niciodata. O sa te sufoc sarutandu-te si o sa renunts la tot pentru tine. O sa iti fac cadouri dragutse pe care le vei aprecia si ne vom petrece vacantele lenevind pe o plaja pustie. O sa plang noptile petrecute fara tine si o sa urlu de placere cand sunt a ta. Vei incerca sa ma iubesti la fel de mult dar vei stii intotdeauna ca sentimentele mele sunt cu mult mai puternice si vei incerca prin tot felul de metode imi egalezi iubirea prin fapte pe care eu le voi supraaprecia, pentru ca te iubesc. O sa ne plimbam pe strazile Bucurestiului mana in mana si o sa scoatem limba tuturor celor care ne invidiaza. Vom rade de prietenii nostri care nu ne inteleg si ne va parea rau pentru ei pentru ca nu pot avea tot ceea ce avem noi. O sa visam ca suntem pisici in speranta ca noua vieti traite impreuna ne vor ajunge pentru a ne consuma emotiile. Te voi scoate din casa cand incepe sa ploua pentru ca vreau sa simt cum se preling picaturile pe fata noastra atunci cand ne sarutam. Vom fredona melodia noastra preferata cu zambetele pe buze desi stim cat ne-am certat ca sa ne hotaram care este piesa noastra. Nu vom putea sa mancam in mai putin de jumatate de ora pentru ca vom fi prea ocupati sa ne strambam unul la altul si sa ne straduim sa nu ne inecam cu mancarea in timp ce radem. Te voi invata sa dansezi cu mine desi stiu ca o sa raman fara degetele de la picioare. Ne vom domina unul pe celalalt pentru ca ne-am daruit deja unul altuia. Cand ne vom certa voi plange si tot ce voi dori este sa te sarut cu pasiune si sa uit de motivul pentru care ne-am certat. Stii sa imi dai o suvita aiurea dupa ureche dar si sa ma tragi cu dorinta de par. Vom duce o viata mediocra, dar o viata in care suntem noi doi, innebuniti unul dupa altul. Vei reprezenta mereu sursa mea de inspiratie iar eu voi fi idealul tau feminin. Ma vei face sa imi iubesc feminitatea si eu te voi face sa te simti barbat. Iti voi strange mana cand ceva rau ti se intampla si te abtii sa plangi iar tu iti vei sacrifica tricoul cel nou ca sa imi stergi lacrimile. Ne vom lasa biletele prin casa in care ne spunem unul altuia cat de mult ne iubim. Vom merge in parc sa mancam vata de zahar si tu iti vei lua o bere. Ne vom uita la filme de dragoste si zambim siret gandindu-ne ca povestea noastra de dragoste ar avea mult mai mult succes. Iubirea ne face pe amandoi poeti, pictori, scriitori, artisti. Inima imi va exploda de atata iubire iar tu te vei pierde in cuvinte cand te vei uita in ochii mei. O sa alerg spre tine disperata, iar tu te vei speria crezand ca s-a intamplat ceva grav dar tot ce iti voi sopti este “mi-a fost dor de tine, iubitule”. O sa ard mancarea pe foc pentru ca vrei sa stai cu mine tot timpul, si in bucatarie, si imi distragi atentia. Ne vom intrista cand ne gandim cat timp am pierdut inainte sa ne cunoastem si cu regrete visam sa ne fi cunoscut mai devreme. Cand ne culcam ne straduim amandoi sa adormim cel mai tarziu, pentru ca da, iubesc sa te vad cum dormi, iar de dimineata o sa simti mirosul de cafea si vei veni in bucatarie dupa mine, ma vei lua usor de mijloc si imi vei sopti ceva ce numai eu pot intelege. Nu vom mai fi “eu” si “tu”, vom fi “noi”. Voi aprinde o tigara pe care o s-o fumezi si tu iar tu imi vei cumpara capsuni. Ne vom umple camera cu pozele noastre care ne ascund fericirea si ma vei lasa sa iti desenez pe spate cu degetele. Vom alerga impreuna …

Inchid ochii si aud urlete :
Iubeste-ma, iubeste-ma, iubeste-ma, iubeste-ma, te rog, iubeste-ma, iubeste-ma,iubeste-ma, iubeste-ma cu pasiune….

Fact.

Loneliness is killing me each second.

it starts with forever

Trecem prin tot felul de momente care ne complica intr-un fel sau altul viata. Ne gasim in situatii in care trebuie sa alegem, situatii intortocheate din care vrem sa iesim dar nu stim cum, situatii care ne transforma viata monotona si plictisitoare intr-una cu mai mult sens. Si totusi, ne-o facem cu propriile maini.
Si indiferent ce alegere vei face, te vei intreba de fiecare data cum ar fi viata ta daca ai fi facut totusi cealalta alegere, normal, e uman sa iti pui intrebari de genul.

Mi-e frica sa sa o iau pe un singur drum. Mi-e frica sa ies de pe calea asta de mijloc care inca imi ofera posibilitatea sa analizez ce vreau mai mult, varianta 1 sau varianta 2. Mi-e frica pentru ca sunt instabila, pentru ca nu sunt in stare sa imi dau seama ceea ce vreau, sau poate e mult prea evident ceea ce vreau incat nu vad. Daca fac alegerea gresita? Daca imi dau seama dupa o perioada ca trebuia sa fac alta alegere? Si daca…? dar daca…? Nu voi scapa niciodata de intrebarile astea care se plimba in mintea mea. Sunt sacaitoare. Se strecoara in toate micile detalii ale vietii tale si ai senzatia ca te urmaresc in fiecare fapt pe care il faci. Incepi sa interpretezi aiurea tot felul de chestii normale care se intampla in viata ta, in speranta ca iti vei raspunde la intrebari. Tragi de timp crezand ca va aparea ceva out of the blue care iti va usura decizia. Dar nu, timpul nu va fii de partea ta mereu. Pentru ca de multe ori timpul nu te mai lasa sa iti urmezi instinctele, iti acorda sansa sa gandesti prea mult, sa analizezi tot ce prinzi, lasand doar mintea sa lucreze, indepartand incet incet sentimentele. Dar timpul poate sa fie chiar o alegere buna. Cine stie ce se intampla?

Deciziile grele apar atunci cand ai de ales intre the right thing to do si ceea ce te face pe tine fericita, but its not the right thing to do. Aici incepe toata drama, lupta dintre ratiune si emotii. Si la fiecare persoana va triumfa altceva, in functie de ce cantareste mai mult. Dar crede-ma, indiferent ce decizie ai lua, ceva rau tot se va intampla. Irefutabil.

-

Oribil e sa simti ca depinzi de cineva.

semiintuneric

Ma asez pe scari si trag primul fum. Ma invaluie gandurile si refac toate momentele, alea scurte in care ai reusit sa ma faci sa ma simt speciala si iubita. Mi-ai adus aminte ca pot sa fiu fericita si cat de dependenta sunt de persoane, de afectiune. Cat de mult as vrea sa dau la o parte singuratatea, regretele ca nu pot obtine mai mult. Cat de mult vorbesti, dar totusi nu vreau sa te opresc. Cat de mult as vrea sa imi dau doua palme ca sa ma opresc dintr-un vis care nu are happy ending dar care totusi vreau atat de mult sa il visez. Si stiu ca nu e bine, stiu ca sunt naiva si ca sperantele mele se vor narui dar totusi, vreau sa ma dau singura cu capul de pereti. Pentru ca pentru mine, intre noi a fost mereu ceva, un ceva pe care nu am putut sa mi-l explic, o legatura dubioasa care m-a tinut mereu langa tine. Dar probabil ca doar pentru mine e asa.

Si undeva acolo, intr-un loc ascuns si intunecat, sper cu prostie ca iti sunt speciala, ca si tu te gandesti la mine.

expectations

are bad.

They makes us hope, they makes us believe. You dream, imagine, lie to yourself, you wish for the best but actually,do you ever reach for it? We fool ourselves with nice thoughts and kind words, denying the hate that is around us. We put a smile on our faces but who actually smiles? With each day that passes, joy seems to vanish more and more, leaving behind hope. We live with hope, we live FOR hope, because that’s all we have for sure. Hope never goes away, anyone can have it, anyone can use it, hope is enough for everybody.

And hope is what makes me hope that happy moments will be with me again.

Te minte!

Mintim cu nerusinare cand zicem ca ne-am obisnuit. In relatii nu exista obisnuinta, poate doar plictiseala. Pentru ca obisnuinta se instaleaza doar in momentele in care acelasi lucru se repeta la distante de timp egale incat .. ne obisnuim. Intr-o relatie e imposibil sa exista obisnuinta, ci poate doar tindem spre obisnuinta. Pentru ca indiferent de relatie, lucrurile nu se pot repeta mereu. Or sa intervina certurile, discutiile diferite, etape importante din viata fiecaruia, imposibila obisnuinta.

La fel, ne mintim cand zicem ca ne-am obisnuit cu chestiile negative ca suferinta, tristetea. Pentru ca prietene, ori esti idiot ori esti insensibil daca chiar crezi ca te poti obisnui cu asta. Cu sentimentele de genul nu te obisnuiesti, indiferent daca este pentru a mia oara cand treci prin acelasi rahat, de fiecare data vei fi ranit intr-un mod diferit. Poate totusi am deveni imuni la asa ceva daca am fi nemuritori, si din cate stiu eu, asta inca nu e posibil. In momentul in care avem sentimente pentru cineva, fara sa vrem devenim victime usor de ranit. Totul depinde de partener, fiind decizia lor daca ne ridic in culmea fericirii sau a durerii. Ne protejam fiecare cum putem, ne prefacem ca suntem duri, lasam orgoliul sa preia controlul, injuram, ne inchidem in sine, plangem doar cu noi.

intrusule, fa-ma sa scriu lucruri vesele.

lacrimi

Plangi. Iti curg lacrimi pe obraz si tot incerci sa iti dai seama de ce plangi. Te gandesti la toata viata si iti dai seama cat de simplu poti sa o caracterizezi, ce viata simpla ai dus. Ce goala e viata ta. Nu iti dai seama daca plangi de bucurie sau de tristete. Nu stii daca plangi pentru ca ai o viata atat de tare sau atat de aiurea. Nu stii daca plangi pentru ca iti aduci aminte de un moment trist din trecut sau un moment de fericire care a trecut atat de repede. Stii ca plangi cand vezi ca se poate mai bine, cand vezi ca mereu o sa existe ceva mai frumos, mereu o sa poti sa tinzi mai sus. Stii ca plangi cand te compari cu fericirea altora, cu aparenta lor perfectiune. Si atunci cand nu o sa mai vrei sa urci o treapa, cand o sa iti zici ca aici vrei sa te opresti, cand iti zici ca aici vrei sa ramai, atunci vei zambi si lacrimile o sa fie doar de fericire.